Voltaire, faimosul filozof francez supranumit odinioară „prințul necredincioșilor”, ar fi spus în 1776 că, în decurs de 100 de ani, Biblia va fi doar o relicvă uitată, găsită doar în muzee. La cincizeci și opt de ani după moartea lui Voltaire, casa acestuia era folosită de Societatea Evanghelică din Geneva, care distribuia Biblii în toată Europa; iar tiparnițele pe care el își tipărise scrierile împotriva creștinismului tipăreau acum Sfânta Scriptură.
Nicio altă carte nu se aseamănă cu Biblia. Ea a fost scrisă de 40 de oameni din toate categoriile sociale — regi, preoți, profeți, pescari și agricultori — de-a lungul unei perioade de 1.600 de ani (1500 î.Hr. – 100 d.Hr.). Unii dintre scriitori au avut parte de o educație aleasă, precum Moise și apostolul Pavel, în timp ce alții nu aveau nicio educație formală. Cu toate acestea, de peste 3.000 de ori, acești oameni au afirmat că ceea ce au scris venea direct de la Dumnezeu.
Ce anume face ca Biblia să fie diferită, mereu relevantă cea mai citită și bine vândută carte din toate timpurile? Pe scurt, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Este Cartea cărților — și a fost izvorul adevărului și al exactității de mai bine de 3.500 de ani.
Integritatea Scripturi
Isus a afirmat că Vechiul Testament este Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 5:17–18; Luca 24:44). El a confirmat autorii precum Moise, regele David, și profeții Isaia și Daniel; a validat veridicitatea unor evenimente istorice precum crearea lui Adam și a Evei de către Dumnezeu, Noe și potopul, distrugerea Sodomei și Gomorei, precum și faptul că Iona a fost înghițit de un pește mare.
Atunci când a fost ispitit de Diavol, Isus a contracarat fiecare ispită spunând: „Este scris” și citând din Scripturile ebraice (Matei 4:4, 7, 10). În Luca 4:25–27, El a confirmat miracolele divine din Biblie, iar referindu-Se la revelația din Vechiul Testament, a declarat: Matei (5:18) ”Căci adevărat vă spun: câtă vreme nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte să se fi întâmplat toate lucrurile„. Așadar, Isus a confirmat inspirația divină, ineranța (absența greșelii) și acuratețea Scripturilor ebraice, acceptând cărțile acestora ca fiind Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. El a învățat și a confirmat autoritatea, fiabilitatea, unitatea, claritatea, suficiența, istoricitatea, inspirația, revelația, ineranța, infailibilitatea și indestructibilitatea Vechiului Testament.
O modalitate sigură de a dovedi acuratețea Bibliei este analiza profețiilor din Vechiul Testament, în special a celor mesianice. Mai mult de un sfert din Scriptură este profetică. Biblia conține cel puțin 1.000 de profeții detaliate, dintre care aproximativ 500 s-au împlinit deja în proporție de 100%.
De exemplu, 25 de scriitori evrei ai Vechiului Testament au descris în detaliu viața și lucrarea viitorului Mesia. Mesia este singura Persoană din istorie despre care s-au scris dinainte — cu cel puțin 500 de ani înainte de naștere — detalii despre strămoșii Săi, nașterea, caracterul, învățătura, slujirea, primirea, respingerea, moartea, îngroparea și învierea Sa.
Isus Hristos bifează în mod clar toate descrierile, împlinind toate profețiile, inclusiv pe cele care au prevestit locul nașterii (Mica 5:2; cf. Matei 2:1), modul morții Sale (Isaia 53:8; cf. Luca 23:46) și învierea Sa (Psalmul 16:10; cf. Faptele Apostolilor 2:29–32). Două dintre aceste profeții remarcabile — Psalmul 22 și Isaia 53 — descriu moartea lui Hristos prin răstignire, scrise cu secole înainte ca acest eveniment să se întâmple.
Există, de asemenea, numeroase profeții despre persecuția și devastarea poporului Israel (precum Deuteronom 28:15–68), precum și despre restaurarea lui (precum Ezechiel 36:25—37:28). Unele dintre aceste profeții s-au împlinit deja, iar altele urmează să se împlinească.
Autenticitatea Scripturii
Poate te întrebi: Cum știm că Biblia pe care o avem astăzi este Cuvântul lui Dumnezeu?
În primul rând, scribii evrei au copiat cu meticulozitate textul ebraic și au numărat cu atenție fiecare literă pe care o scriau. Aceasta era meseria lor și o tratau cu o seriozitate extremă. Dacă făceau o greșeală, textul nu era corectat, ci distrus. Everii au colectat și păstrat aceste manuscrise copiate cu precizie de-a lungul secolelor (Deuteronom 31:26; 1 Samuel 10:25; 2 Împărați 23:24; Neemia 9:14; Daniel 9:2, 13).
În al doilea rând, Manuscrisele de la Marea Moartă oferă dovezi ale acestei conservări extraordinare. De exemplu, într-unul dintre manuscrisele de la Marea Moartă (datând din 125 î.Hr. până în 100 î.Hr.), cartea lui Isaia a fost descoperită în întregime și conține textul identic al lui Isaia pe care îl citim în Bibliile noastre de astăzi.
Același lucru se poate spune și despre acuratețea Noului Testament, care a fost scris după ce Isus S-a înălțat la cer. Isus a spus că Duhul Sfânt va ghida apostolii în scrierea conținutului (Ioan 14:25–26). Duhul Sfânt a supravegheat tot ceea ce au scris ei, asigurându-se că Noul Testament are conținutul și acuratețea corectă (2 Timotei 3:16; 2 Petru 1:21).
Dar ce putem spune despre citatele variate din Noul Testament? Există mai mult de 5.000 de manuscrise grecești și 9.000 de versiuni și traduceri. Criticii Noului Testament au evaluat textul și l-au declarat mai mult de 99% pur. Nu doar că a supraviețuit din punct de vedere al numărului de manuscrise, dar a supraviețuit într-o formă mai pură decât orice altă mare lucrare din antichitate.
Interpretarea Scrpturii
Apostolul Pavel a scris:2 Timotei (2:15) ”Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului!„ Expresia „împarte drept cuvântul adevărului” înseamnă că studenții Scripturii trebuie să trateze textul cu adevărul, fără a-l falsifica. Astfel, trebuie să citim Biblia folosind o metodă literală, gramaticală și istorică de interpretare pentru a descoperi intenția originală a textului.
„Literar” înseamnă că folosim înțelesul simplu, normal, comun, de zi cu zi al cuvintelor din text. Interpretăm fiecare cuvânt folosind înțelesul său primar, uzual, literar, original, obișnuit, cu excepția cazului în care contextul sugerează altceva. Cu siguranță, metoda literală ia în considerare și utilizarea tipurilor, simbolurilor, figurilor de stil, parabolelor și alegoriilor, așa cum sunt prezentate în contextul versetului(versetelor) care sunt interpretate.
„Gramatical” înseamnă că aplicăm regulile de gramatică cuvintelor. Privim structura propozițiilor, părțile de vorbire (substantive, verbe, adjective, adverbe, articole definitive și prepoziții) în limbile ebraică, aramaică și greacă pentru a determina înțelesul corect. Fiecare cuvânt primește sensul său literar sau uzual pentru timpul în care a fost scris.
„Istoric” înseamnă că studiem cu sârguință când și unde a fost scrisă Scriptura: contextul istoric și cultura vremii în care cuvintele au fost scrise. Făcând acest lucru, deschidem viziuni mari, ajutându-ne să înțelegem de ce un autor a folosit anumite cuvinte, avertismente sau obiceiuri. Această metodă ne protejează, de asemenea, de aplicarea greșită a cuvintelor și de interpretarea greșită a Scripturii.
Scriptura trebuie, de asemenea, interpretată în contextul în care a fost scrisă. Un pasaj poate avea o singură interpretare în cadrul contextului și nu poate fi interpretat corect în afara contextului atât în Vechiul cât și în Noul Testament.
Pentru o interpretare corectă, trebuie să comparăm Scriptura cu Scriptura. Biblia este cel mai bun comentariu al său. Semnificația autorului este ceea ce este important. Cu alte cuvinte, autorul — nu cititorul — determină ce înseamnă textul.
Individualitatea Scripturii
De-a lungul secolelor, atât Vechiul cât și Noul Testament au fost supuse unei analize minuțioase de către savanți renumiți care se specializează în istoria biblică, literatură, gramatică și arheologie.
Deși unii critici textuali au semnalat ceea ce consideră a fi discrepanțe, erori și contradicții în cadrul Bibliei, analizele detaliate nu au demonstrat niciodată în mod concludent că textul ar conține erori. Deși există lecturi variante, ele sunt minore și se referă la ortografie și ordine de cuvinte. Acestea nu afectează nicio doctrină majoră a Scripturii.
Este cu adevărat unic ca 40 de autori diferiți, pe parcursul a 1.600 de ani, să scrie o carte unificată, fără erori sau contradicții, atât în istoria antică, cât și în cea modernă. Biblia este unică prin istoria sa, mesajul său, universalitatea, influența sa, profețiile împlinite, conservarea sa, puterea de a schimba vieți și mărturia sa de-a lungul istoriei. Supravegherea divină și conservarea providențială a acesteia ne oferă asigurarea că astăzi deținem Cuvântul lui Dumnezeu verbal, infailibil și fără greșeală. Ea rămâne cea mai mare carte care a fost vreodată scrisă.
Isus a confirmat acest fapt când a spus: „Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Iar despre cuvintele Sale, Isus a spus: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece niciodată” (Matei 24:35). Cuvântul Său este indestructibil și va dăinui pe veci!
Sursă articol: www.harbingersdaily.com
