ADEVĂRATA SLUJIRE DĂINUIE VEȘNIC
„Dumnezeu Şi‑a adus aminte de milosteniile tale.” (Faptele Apostolilor 10.31)
„Oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (Marcu 14.9)
Nici o lucrare făcută pentru Cristos nu are moarte. Nici o acțiune care ajută la modelarea minții nemuritoare a unui sfânt al lui Dumnezeu nu se pierde vreodată.
Trăiește în părtăşie cu Cristos în lumea aceasta și vei duce cu tine în eternitate toate rezultatele activităților tale care merită să fie păstrate. Apa trece, dar pietrele rămân. Sau, formulat altfel, râul vieții îşi urmează cursul, dar grăunțele de aur pe care le poartă rămân depozitate în inima credinciosului. „Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.” (1 Ioan 2.17, n.tr.).
Agerimea, acuitatea și versatilitatea – lucruri specifice acestei lumi – nu sunt calități la mare căutare în lumea viitoare. Onoarea, faima, respectul, omagiile slugarnice care însoțesc măreția lumească până la marginea mormântului se vor opri acolo: ele nu pot face nici un pas mai departe. Dacă asta este tot ce am agonisit prin munca mâinilor noastre și prin sudoarea frunților noastre, se apropie ceasul când vom descoperi că am trudit în zadar și ne‑am irosit energia pe nimicuri.
Dar în timp ce aceste lucruri vor trece, sunt altele care vor rămâne. Nici un gând altruist, nici un cuvânt bun și blând şi nici o faptă născută dintr‑o dragoste jertfitoare oferite de dragul Domnului Isus în mijlocul faptelor obişnuite ale unui om de rând, nu vor trece fără să lase o urmă de neșters în sufletul autorului lor atunci când el păşeşte spre destinaţia sa veșnică.
Prin urmare, dragul meu, trăiește în așa fel încât acesta să fie rezultatul slujirii tale. Trăiește în așa fel încât slujirea ta să devină un antrenament pentru acea stare glorioasă în care slujirea nu va fi altceva decât închinare și odihnă; în care slujitorul nu va pleca niciodată de la templu și nici închinătorul nu va pleca de la locul de slujire, fiindcă – declară apostolul Domnului – „în cetate n‑am văzut
nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei.” (Cf. Apocalipsa 21.22, n.red.).
––John Caird
Consacrarea nu înseamnă să te înfășori într‑o pânză a sfințeniei în sanctuar, iar apoi să vii, după rugăciune și meditație în amurg, și să spui: „Gata, acum sunt consacrat.” Consacrarea înseamnă să ieși în lume, acolo unde este și Dumnezeul Atotputernic, și să folosești tot ce îți stă în putere pentru slava Lui. Înseamnă să consideri toate avantajele de care te bucuri drept niște fonduri fiduciare – adică datorii confidențiale pe care le ai față de Dumnezeu. Înseamnă să‑ți dedici întreaga viață, în tot cursul ei, slujirii lui Dumnezeu.
––Henry Ward Beecher
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
