CREȘTINISM ÎN MIȘCARE
„Du‑te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii.” (Luca 14.21)
„Duceţi‑vă, deci, la răspântiile drumurilor.” (Matei 22.9)
„Duceţi‑vă în satul dinaintea voastră.” (Matei 21.2)
„Duceţi‑vă în cetate.” (Matei 26.18)
„Duceţi‑vă şi faceţi ucenici din toate Neamurile.” (Matei 28.19)
„Duceţi‑vă în toată lumea.” (Marcu 16.15)
Florence Nightingale s‑a dus din casa ei frumoasă la patul unor soldați muribunzi.
Billy Bray, minerul, s‑a deplasat în satele din jur pentru a le vorbi oamenilor despre Domnul Isus Cristos și a le mărturisi pe „Tatăl” său.
Elizabeth Fry, cu toate că era mamă, s‑a dus să stea de vorbă cu deţinuţii din închisori.
Robert Raikes s‑a dus pe străzi și a adunat copiii abandonați.
Ori de câte ori vedem creștinismul înflorind, aceasta se datorează faptului că oamenii obișnuiți s‑au dus undeva: unii au traversat strada până la un vecin; un muncitor dintr‑o fabrică a depus mărturie pentru Cristos la bancul de lucru al unui coleg; o funcționară s‑a dus la un alt birou să vorbească despre mântuire cu o altă colegă; un student a dus mesajul Evangheliei în grupa lui și în campus.
Creștinismul în forma sa cea mai frumoasă este o religie în mișcare. Este o realitate mobilă, o aventură, o experiență care se pretează mult mai bine la drum decât la cămăruța închisă.
Wesley a simțit că i se încălzește inima la Aldersgate. A plecat de la acea întrunire de rugăciune și a sărit direct în șa. Și astfel s‑a născut Biserica Metodistă. A descoperit în legătură cu credința lui că aceasta este cu mult mai puternică pe drum decât în sihăstrie.
Creștinismul este o religie a desagilor. Specificul său este abilitatea de a întâmpina viața în mișcare; de a conduce un atac 87
mobil asupra marilor probleme cu care se confruntă oamenii. El s‑a născut pe drum în inima Celui care a chemat alți doisprezece inşi să‑L urmeze pe cărările și drumurile prăfuite pentru caravane ale Palestinei.
Creştinismul a fost un factor de schimbare în lume atunci când a rămas la nivelul de mişcare în sânul societăţii, ceea ce înseamnă că a rămas fidel începuturilor sale. Dar a eșuat de fiecare dată când a făcut rădăcini. Întotdeauna credinţa creştină dă cele mai bune rezultate când pornește să cucerească noi frontiere. Dacă Biserica vrea să facă față provocării zilelor noastre, poate face acest lucru numai dacă își recapătă abilitatea de a se adapta la problemele extrem de complexe ridicate de civilizația noastră.
Provocări zilnice pentru creștini // Edwin și Lillian Harvey
