„Păcătoșii sunt îngroziţi în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?” (Isaia 33:14)
În cartea Isaia citim despre flăcări aprinse. Acești serafimi stăteau deasupra tronului din înalt. Când te uiți la ei, în aceste creaturi din fața tronului nu vezi nimic care să dovedească frivolitatea și lipsa de respect pe care o vedem acum aproape în fiecare biserică. Acestea erau creaturi captivate de copleșitoarea sfințeniei a Dumnezeului care era sus și înălțat. Există un sentiment al prezenței, iar aceste creaturi sfinte își acopereau picioarele. De ce? Își acopereau picioarele din modestie; își acopereau fața în închinare; și își foloseau aripile să zboare. Aceștia erau serafimii, numiți flăcări aprinse. În Ezechiel 1 și 10 vedem creaturi care ies din foc. Acestea erau sfintele flăcări aprinse pe care le-a văzut Ezechiel, acele creaturi magnifice absorbite în atmosferă de închinare pentru că se află în prezența Celui Sfânt. Am auzit deseori acest text folosit de predicatori pentru a întreba cine va merge în iad. Dar, dacă citiți textul în context, el nu descrie nicidecum iadul. Care dintre noi va locui în flăcările veșnice? Versetul următor răspunde la întrebare. Nu este iadul, ci prezența lui Dumnezeu.
Tată ceresc, le invidiez pe acele creaturi care ies din foc. Tânjesc să Te cunosc în pasiunea prezenței Tale. Arde adânc în mine dorințe sfinte pe care nimic din lumea asta să nu le poată stinge vreodată. Mă rog acest lucru în numele lui Isus. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
