„Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belșug celor mulţi.” (Romani 5:15)
John Bunyan și-a scris povestea vieții si a intitulat-o “Har din belșug pentru cel mai mare păcătos.” Bunyan credea sincer că titlul acela îi reprezintă viața. Credea că e omul care are cel mai puțin dreptul la harul lui Dumnezeu. Nu că cineva ar fi avut vreodată vreun drept. Însă el își simțea păcătoșenia foarte profund și doar harul îmbelșugat al lui Dumnezeu a fost cel care l-a scos la liman. Cea mai mare greșeală a noastră este că credem că Dumnezeu e ca noi. Azi omul e bun și binevoitor, iar mâine e plin de mânie și resentimente. Când Biblia afirmă că harul lui Dumnezeu e și mai din belșug, nu înseamnă că e mai din belșug decât orice altceva din Dumnezeu. Înseamnă că e mai din belșug decât orice altceva din noi. Indiferent cât de mult a păcătuit un om, harul e din belșug pentru omul acela. Cu cât omul are o părere mai bună despre sine însuși, cu atât apreciază mai puțin harul lui Dumnezeu. Când cineva începe să se vadă așa cum se vedea John Bunyan, cu totul sub sentința morții, harul lui Dumnezeu devine cu atât mai uluitor. Când compar harul lui Dumnezeu cu păcatul meu, harul lui Dumnezeu iese întotdeauna câștigător.
Tată ceresc, la fel ca Bunyan și ca apostolul Pavel, simt că sunt cel mai mare păcătos. Harul Tău este așa de uluitor fiindcă acoperă păcătoși ca mine. Laudă numelui lui Isus. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
