„Și-a venit în fire și a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!” (Luca 15:17)
Probabil că una din cele mai mari istorisiri ale literaturii este povestea fiului risipitor. Fiul cel mic s-a plictisit de viața lui și a privit dealurile în zare, tânjind după aventură și senzații tari. Și-a luat partea de moștenire, s-a dus în lume și și-a umplut zilele trăind destrăbălat. Cât a stat acolo nu se știe, însă a ajuns sa ceară un loc de muncă la porci, locul cel mai josnic în care putea ajunge un evreu. Situația a ajuns așa de rea pentru el că a fost nevoit să mănânce din hrana porcilor pentru a rămâne în viață. Atunci, într-o zi, a căzut pe gânduri. Aici spune Scriptura că și-a venit în fire. Până în acel moment, fusese buimac; dar acum și-a venit în fire. Aceasta este definiția pocăinței. Tânărul acela explorase toate senzații tari și plăcerile lumii și niciuna nu l-a mulțumit. Aceasta e starea celor care caută distracția însă nu pot găsi împlinirea. Când și-a venit în fire, a început să-și aducă aminte de unde venise.
Doamne, îmi aduc bine aminte de zilele mele de fiu risipitor și de căutarea adevărului. Te laud nespus pentru că mi-am venit în fire și m-am întors în casa Tatălui. Laudă numele lui Isus. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
