„Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferinţelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui.” (Filipeni 3:10)
Majoritatea creștinilor suferă de o senzație de îndepărtare divină. Nu au deloc senzația prezenței lui Dumnezeu. Știu că El este acolo; Biblia spune că este acolo. Pot cita versetele din Biblie care fundamentează acest adevăr. Cu toate acestea, tot există o senzație de îndepărtare când vine vorba de părtășia lor cu Dumnezeu. Este ca și cum ai încerca să ai o zi senină fără a avea soare. Cineva ar spune: “Acum e ora 12 la amiază, de aceea soarele e sus. Să ne bucurăm în lumina soarelui. Nu că-i frumos și strălucitor? Haideți să acceptăm asta prin credință și să ne bucurăm că soarele e sus și totul e bine.” Soarele este sus potrivit calendarului. Poți arăta în sus, zicând: “Soarele e sus”, dar nu faci decât să te păcălești. Cât timp e înnorat și ploios, frunzele ude, muiate cad la pământ și vremea e mohorâtă; nu ai o zi senină. Când iese soarele, te poți bucura în prezența lui. Soarele este mereu acolo. Însă prezența soarelui este cea despre care vorbesc. Dumnezeu este mereu acolo, dar prezența Sa e cea care face din ziua mea o zi de bucurie în Dumnezeu.
Dumnezeule drag, viața mea constă din viața Ta. Eu trăiesc pentru că Tu trăiești. Bucuria mea este să cunosc prin trăire apropierea prezenței Tale. Mă rog să mă delectez în prezența Ta manifestată azi. În toate acestea, Te laud prin Isus Hristos, Domnul meu. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer