„Totuși, fiindcă știm că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.” (Galateni 2:16)
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru îndurarea pe care ne-o arată. Îndurarea L-a adus pe Isus Hristos la cruce și a făcut ispășirea cu sânge pentru noi. Cei care L-au primit pe Isus Hristos sunt diferiți de toți ceilalți oameni din lume sau din univers. Acum, dreptatea și îndurarea văd neprihănire în locul nedreptății și un Dumnezeu drept privește la un păcătos care a fost acoperit de meritele ispășitoare ale sângelui lui Isus – nu mai e un păcătos, ci un om îndreptățit. Îndreptățirea prin credință este marea piatră unghiulară a bisericii și a epistolelor Sf. Pavel. Dar, când o vedem așa, ne minunăm de calitățile desăvârșite ale lui Dumnezeu și de natura unitară a ființei Sale – unitatea tuturor atributelor Sale și infinitatea și desăvârșirea Sa. Cum poate un astfel de Dumnezeu să privească un astfel de păcătos? Una din tainele adânci pentru mine și, bănuiesc, pentru orice gânditor creștin, este cum poate suferi Dumnezeu, care este desăvârșit, independent și atotsuficient. Dumnezeu Și-a trimis Fiul ca să sufere pentru mine si eu nu pot decât să parafrazez limbajul lui Frederick W. Faber pentru a spune: “Cum poți Tu să suferi, Dumnezeul meu, și să fii Dumnezeul care ești? E întuneric pentru intelectul meu, dar soare pentru inima mea.”
Dumnezeule drag, mi se rupe inima când mă gândesc că Ți-am produs suferință. N-o pot înțelege și nu pot sonda adâncimea acelei suferințe. Dar un lucru știu, Isus Cristos a schimbat lucrurile în viața mea. Amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
