„Pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire.” (Romani 4:5)
Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar îngăduiți-mi să spun doar că cel mai puțin important lucru legat de voi (și de mine, la drept vorbind) este capul. Dumnezeu v-a dat un cap și vrea să-l folosiți. Eu l-am folosit pe al meu destul de mult la vremea mea și unii sunt de părere că îl folosesc prea mult. Însă as vrea să afirm că cel mai puțin important lucru legat de voi este capul. Capul poate fi important ca să puneți pălăria pe el și să vă țineți ochelarii la locul lor, precum și alte obiecte utile. Permiteți-mi să vă spun doar că ceea ce este întuneric în intelectul vostru poate fi soare pentru inima voastră. Capul vă poate duce în rătăcire, dar inima vă va conduce în lumina harului și îndurării lui Dumnezeu. În fiecare zi mă căznesc să-l pricep pe Dumnezeu. Îmi extenuez creierul încercând să înțeleg și să pricep cu mintea calea mea către Dumnezeu. Fără folos. Cunoașterea lui Dumnezeu este contrară rațiunii omenești; cu toate acestea, ea este mai presus și dincolo de judecata și intelectul omenesc. Iau prin credință ceea ce nu pot înțelege intelectual. Relația mea cu Isus Hristos trece dincolo de teologie și se odihnește foarte frumos în domeniul doxologiei.
Dumnezeule drag, prin credință afirm tot ce nu pot înțelege intelectual. Îndurarea Ta este așa de extraordinară încât mă umple cu o doxologie incontrolabilă. În numele lui Isus, amin.
Umblarea mea zilnică – A. W. Tozer
