La 9 aprilie 1865, Lee l-a întâlnit pe Grant în salonul unei case private de la Appomattox Court House. El și-a predat armata și a pus capăt celor patru ani lungi de moarte și devastare numiți „Războiul Civil”. În același an, un englez în vârstă de 36 de ani, pe nume William Booth, a declarat război puterilor întunericului prin fondarea Armatei Salvării.
Una dintre cele mai eficiente arme din arsenalul generalului Booth a fost rugăciunea fierbinte. Nu era neobișnuit ca Booth să țină “o noapte de rugăciune” când venea să predice Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii inundau altarele în fiecare loc în care mergea. “Puterea lui Dumnezeu s-a manifestat în mod minunat în adunări… oamenii au fost frecvent, copleșiti cu un sentiment de
prezența și puterea lui Dumnezeu.”
Succesul Armatei Salvării la eliberarea captivilor a fost straniu, mai ales când ne-am gândit la cei la care s-a străduit să ajungă. Strigătul de luptă al generalului Booth a fost “Du-te după suflete și du-te după cele mai rele.” Cei mai răi dintre păcătoși au fost salvați, saloanele au fost închise și orașe întregi au fost zdruncinate.
Succesul lui Booth a atras nu numai suporteri, ci și dușmani. Cei care slujeau în Armata Salvarii erau loviți cu cărbuni încinși, stropiți cu gudron și sulf arzând, bătuți, loviți cu pietre și chiar loviți cu piciorul în stradă. Armata Salvării s-a împotrivit vrăjmașilor lor cu un “Dumnezeu să vă binecuvânteze” vesel și o rugăciune. Generalul Booth, el însuși a fost de multe ori în grosul bataliei. Când au fost scuipati în timpul turneului Midlands, Booth i-a încurajat pe colegii săi soldați spunându-le: “Nu-l ștergeți – este o medalie!”
Noapte după noapte Booth venea acasă sângerând și învinețit după ce a fost atacat pentru predici în mahalalele Angliei. După astfel de nopți de încercări, el lua mâna soției sale și îi spunea: “Kate, lasă-mă să mă rog cu tine”. După ce s-a rugat cu Catherine, se ridica din genunchi înarmat cu curaj și speranță proaspătă. Booth avea nevoie de toată vitejia pe care soția sa Catherine ar putea să o inspire în el. Ea l-a încurajat: “dacă obosim, ar fi mai bine sa terminăm, orice este mai bun decât o biserică moartă”. În ciuda presiunilor măcinante ale slujirii, Booths a avut o familie fericită și unită. Generalul a avut nouă copii și i-a plăcut să se joace și să se plimbe cu ei, mai ales în jocul lor preferat “Vulpea și gâștele”.
Odată, în timp ce călătorea, mașina generalului Booth a fost reținută. El a profitat de ocazie și i-a îndemnat pe unii muncitori inactivi din fabrică spunând: “unii dintre voi, bărbați, nu vă rugați niciodată, ați renunțat să vă rugați cu mult timp în urmă. Dar vreau să vă spun, nu vă veți ruga pentru copiii voștri ca ei să fie diferiți?” În câteva minute, 700 de oameni au îngenuncheat în rugăciune tăcută.
La un moment dat, doi ofițeri ai Armatei Salvării și-au propus să înființeze o nouă lucrare, doar pentru a se întâlni cu eșecul și opoziția. Frustrați și obosiți, au apelat la General pentru a închide misiunea de salvare. Generalul Booth a trimis înapoi o telegramă cu două cuvinte pe ea, “ÎNCERCAȚI CU LACRIMI.” I-au urmat sfatul și au fost martorii unei puternice renașteri.
În timpul slujirii lui William Booths, el a călătorit 5.000.000 de mile și a predicat 60.000 de predici. Dumnezeu să ne ajute în această zi disperată și distrasă în care trăim pentru a asculta sfatul Generalului. “Lucrați ca și cum totul ar depinde de lucrarea voastră și rugați-vă ca și cum totul ar depinde de rugăciunea voastră.”
Foto: Nayibe Gómez
